Recenzie: ,,Cronica unei despărțiri" de Andreea Chiuaru

    Anul apariției: 2016

     Număr de pagini: 290

     

Chiar dacă am citit această carte acum aproximativ o lună, mi-a plăcut mult prea mult pentru a o lasa așa și a nu-i face o recenzie, mai ales că am și posibilitatea.

Întreaga carte este scrisa sub forma unui jurnal din perspectiva protagonistei a cărui nume nu-l cunoaștem care încearcă să treacă peste despărțirea de așa zisul ei iubit, Alex.

 Eroina trece prin toate etapele provocate de crunta despărțire: negarea, speranța că în cele din urma îl va cuceri și acceptarea că ceea ce trăise fusese doar o iubire neîmpărtășită. 

,,...Doar eu îl iubeam. Cel mai greu mi-a fost să mă privesc în oglindă și să recunosc că trăiesc o dragoste neîmpărtășită. Până atunci îmi fusese prea dragă minciuna de-a mă ști iubită și de-ai găsi lui scuze."

  Fiecare încercare de a-l cuceri și de a trece peste fusese în zadar, ea rămânând prinsă în același cerc, în timp ce Alex își continua viața alături de Ioana. De fiecare dată când găsise, în sfârșit, un băiat cu care să-și refacă viața, sfârșea prin a-l compara cu Alex. 

,,...i-am fredonat ușor la ureche, insistând asupra acelui Te iubesc.

—Si eu! mi-a răspuns prompt, ca trezit dintr-un vis.

—Si tu ce? l-am necăjit. 

—Ei, asta-i acum! a râs. Hai sa mergem! E frig! 

—Cât de mult? am întrebat iar după vreo doua minute. Mă lăsasem deja luată din mijlocul străzii și eram in drum spre casă.

—Mai mult decât ai crede! mi-a răspuns după o clipă de gândire. 

Probabil știa că n-am vorbit serios. E drept, mi-ar fi plăcut să fiu sinceră, însă...

           Alex, te voiam pe tine aici, să-ți spun cât de mult te pot iubi încă!"

            Linia dintre iubire și dependență fiind foarte subțire, aceasta incepand să-l sune pe Alex din ce in ce mai des doar pentru a se întâlni câteva minute, dar relația dintre ei nu mai avea niciun viitor, era sortită eșecului. 

    Nu am cuvinte de laudă la adresa acestei cărți și cu siguranță va rămâne pentru multă vreme printre preferatele mele. Nu m-am putut opri din citit, decât atunci când am întors încă o pagina și am constatat că o terminasem. 

   E o lectură ușoară cu un vocabular accesibil oricui, iar conținutul te sfâșie efectiv. 

O recomand cu căldură oricui, deoarece merita citită din plin. În această carte am găsit și multe citate care pe mine m-au lăsat mască. 

,,Iubirea nu se scrie cu stiloul, pe foi, ci cu vârful degetelor pe spatele dezgolit al omului la care ti-este inima".

,,De-atâta timp îmi spun: de mâine n-am să-l mai aștept, n-am sa-i mai vorbesc, n-am să-l mai iert; dar acel mâine nu vine niciodată!"

,, Ieri, credeam că e dureros să-ți calci pe orgoliu și să-ți mărturisești sentimentele. Astăzi, știu că e de zeci de ori mai dureros să-ți calce altcineva pe inimă".