Recenzie: ,,Endgame. Jocul final: Convocarea - James Grey si Nils Johnson - Shelton

Traducere din engleză: Laurențiu Dulman

Număr de pagini: 508

Anul apariției: 2014

Rating: ⭐⭐⭐⭐

Editura Trei 

Descriere: ,,PĂMÂNTUL. ACUM. ASTĂZI. MÂINE.

JOCUL FINAL E REAL, JOCUL FINAL A ÎNCEPUT. 

VIITORUL E NESCRIS.

CE VA FI VA FI.

12 jucători. Tineri, dar din seminții străvechi. Din care se trage toată omenirea. Și care au fost create și alese cu mii de ani în urmă. De atunci Jucătorii se pregătesc neîncetat. Nu au puteri supranaturale. Niciunul nu poate să zboare, să transforme plumbul în aur sau să-și vindece rănile. Când le sună ceasul, Jucătorii mor. Mor ei, murim și noi. 

Jucătorii sunt moștenitorii Pământului și ei trebuie să rezolve Marea Enigmă a Salvării. Unul dintre ei trebuie să reușească, altminteri vom pieri cu toții."

Părere: ,,Jocul Final e o enigmă. Soluția lui e viața." 

Jocul Final a început, iar de acum totul este incert, la fel ca viitorul. Nimeni nu știe ce va fi. 

Trebuie să recunosc că înainte de a începe să citesc această carte, am fost puțin sceptică, deoarece are 508 pagini și e un adevărat monstru. Să nu mai menționez că are un amalgam de perspective, având ca protagoniști doisprezece tineri; 6 fete și 6 băieți, fiecare aparținând unei seminții străvechi. 

Aceștia se trezesc prinși, fără niciun drept de apel, într-un joc ce le pune în pericol viețile. Concurenții trebuie să adune trei chei, dar numai într-o anumită ordine: Cheia Pământului, Cheia Cerului și Cheia Soarelui; toate fiind ascunse pe Pământ. Miza este una foarte mare, cel are găsește toate cheile câștigă supraviețuirea, atât a lui, cât și pentru membrii seminției lui, în vreme ce toți ceilalți vor muri. 

Nu pot spune că mi-a captat atenția încă de la primele pagini, la început fiind totul mult prea confuz, având atât de multe detalii și descrieri pe care mă chinuiam să le țin minte. Dar am continuat să citesc și parcurgând fiecare pagină, totul a căpătat un înțeles, iar mai apoi, fiecare lucru venind de la sine. 

 E o carte plină de acțiune, suspans, întorsăturile de situație, momente mai mult sau mai puțin romantice, iar, în ciuda faptului că are 508 pagini, se citește destul de repede, aproape pe nerăsuflate. Capitolele nu sunt foarte lungi, unele având chiar și o pagină sau două, dar trebuie să recunosc că nu prea m-a încântat acest aspect. 

Erau personaje despre care se spuneau multe lucruri și aveai timp să le cunoști și să-i dai seama în ce fel au fost creionate, iar despre altele, nu prea îți puteai da seama mai nimic. 

Este o carte despre curaj, putere și, nu în ultimul rând, dorința acerbă de a trăi. 

Încă nu lucru care mi-a plăcut la această carte, este faptul că, deși niciunul dintre participanți nu mai trecuse prin ceva asemănător, fiecare dintre ei, știa deja la ce riscuri se supun și că s-ar putea să nu scape cu viață. 

Endgame nu este o simplă poveste de acțiune, este o carte ce ne arată adevărata față a oamenilor, atunci când se află în situații critice. Ei fiind capabili să recurgă la cele mai mârșave planuri, doar pentru a ieși învingători. 

O recomand tuturor celor interesați de a citi o carte cu multă acțiune, episoade tragice, romantice și cu foarte multe detalii.