Recenzie: ,,50 de zile inainte de sinucidere" de Stace Kramer

     Traducere din limba engleză: Diana Morărașu

      Anul apariției: 2017

      Număr de pagini: 684

      Rating: ⭐⭐

         Editura Corint, Leda Edge



      Descriere: ,,Gloria McPhin, o adolescentă de 16 ani care trăiește în Florida, se confruntă cu probleme existențiale: divorțul părinților, logodna bunicii cu un tânăr de 25 de ani, dragostea neîmpărtășită față de iubitul prietenei sale. Fără să-și găsească locul nicăieri, ea decide să reflecteze asupra propriei vieți timp de 50 de zile înainte de a hotărî dacă să-și ia sau nu viața "



      Părere: Cred că niciodată nu mi-a fost mai frică să fac o recenzie ca acum. Însă cum toți oamenii au gusturi diferite și cum nu toate cărțile pot fi pe placul tuturor, așa nici această carte nu prea m-a impresionat. 

   Am avut destul de mari așteptări, mai ales pentru subiectul destul de sensibil pe care a ales să-l abordeze autoarea și chiar credeam că voi reuși să extrag câteva lecții de viață importante din această poveste. Dar la final, am ajuns să mă întreb ce a vrut, de fapt, autoarea să transmită, pentru că eu nu am putut înțelege prea multe. 

   La fel cum ne spune și descrierea, povestea urmărește viața Gloriei - adolescenta tipică de 16 ani cu probleme mai mult sau mai puțin existențiale - din punctul în care aceasta își ia un răgaz de 50 de zile de a hotărî dacă dorește într-adevăr să se sinucidă sau nu. În jurul acestei decizii capitale au contribuit și problemele pe care aceasta le vedea ireversibile, care amenințau să-i distrugă bula și așa instabilă în care trăia. 

   Ca orice adolescent, de altfel, decizia pe care Gloria a ales-o să o ia, mi s-a părut și o modalitate de a atrage atenția. Nu a spus nimănui de gândurile care o macină sau de durerea pe care o poartă în suflet, ci a așteptat ca cei doi jur să îi observe durerea de pe chip, însă toți erau mult prea ocupați să ignore acel strigăt de ajutor. 

    Mi s-a părut că cea mai mare problemă pe care a avut-o protagonista, a fost divorțul părinților și problemelor ulterioare de sănătate ale mamei sale, însă toate celelalte mi s-au părut doar niște închipuiri și hiperbolizări a lucrurile nefavorabile pe care le simte orice adolescent la un moment dat. Iar mare parte din aceștia aleg să ia decizii permanente pentru o problemă temporară. 

   Pe parcursul celor aproape 700 de pagini, nu am găsit un motiv concret pentru care aceasta dorea să se sinucidă cu adevărat, ci doar gânduri răstălmăcite și enervante uneori. 

  Un mare impact l-a avut și stilul autoarei, mi s-a părut mecanic și doar o încercare eșuată de a transmite ceva. Cred că s-a concentrat în atât de mult pe acțiune, de a o face consistentă, încât a uitat și de această parte. 

   Gloria mi s-a părut un personaj nesigur de la început și până la final. Nu i-am înțeles deloc intențiile. Eu nu am văzut în niciuna din lucrurile căreia i s-au întâmplat, un motiv concret de a dori să se sinucidă. 

   Chiar dacă povestea nu a fost pe gustul meu, pentru că mi s-a părut doar o înșiruire de evenimente care, aproape, că nu aveau nici cea mai mică legătură între ele, vă spun totuși să încercați să o citiți. După cum am mai spus, gusturile nu se discută, mai ales în materie de cărți.