Recenzie: ,,Rostește-i numele" de Francisco Goldman

     Anul apariției: 2012

     Traducere din limba engleză: Mihaela Negrilă

      Număr de pagini: 368

 
 

,,Rostește-i numele"... După cum ne putem da seama și din titlu, acest roman este încercarea disperată a unui bărbat ce încearcă să-și reînvie ființa iubită, pe care o pierduse mult prea devreme. Francisco Goldman o pierduse pe soția sa, Aura Estrada în timp ce practica o formă extremă de surfing, bodysurfing pe coasta Pacificului. 

,,Aura a murit pe 25 iulie 2007. M-am dus în Mexic pentru prima comemorare caci voiam să fiu acolo unde se întâmplase, pe plaja aceea de pe coasta Pacificului. Acum, pentru a doua oară în decursul unui, an, veneam din nou acasă, în Brooklyn, fără ea."

Iar atât mama Aurei, cât și unchiul acesteia, îl acuzaseră pe Francisco, fiind singurul vinovat, doar pentru că nu putuse să o salveze la timp.  

,,Mama și unchiul Aurei m-au acuzat că sunt răspunzător de moartea ei. Nu că nu m-aș consideră eu însămi vinovat. Dacă aș fi în locul Juanitei, știu că și eu aș fi vrut să fiu băgat în închisoare. Deși nu din motivele pe care le-au oferit ei."

Pe parcursul fiecărui capitol, autorul descrie modul în care a început povestea lor de iubire, cum a evoluat, dar și pierderea suferită. Dar și încercările eșuate de a-și reface viața. 

Această carte a fost o întreagă călătorie, despre iubire, pierdere și puterea de a trece peste, purtând în permanență imaginea celei pe care o pierduse mult prea curând. 

La fel cum afirmă și San Francisco Chronicle, romanul are schimbări de ton și de dinamică, e când sec, când plin de lirism, axat pe dialog pentru ca apoi să se piardă în descrieri, care te duc într-o zonă în care speri să nu ajungi niciodată în viața reală. 

Înainte de a începe această carte, am avut puține emoții, deoarece eu n-am mai citit niciodată o astfel de carte și nu am știut la ce să mă aștept din partea ei, dar am fost surprinsă într-un mod plăcut de ea. Chiar dacă în unele capitole te pierdeai în detalii, iar altele au fost scrise într-un ritm mai alert. În principiu a fost o carte bună. 

Fragmente din carte:

,,Nu cred că am întâlnit vreodată pe cineva care să tânjească atât de mult după dragoste, dar care nu se poate abține să nu o respingă cu dispreț; se pare că toată lumea e în stare să recunoască acest tip, deși se pare că eu nu am fost." 

,,Iubirea e o religie. Poți să crezi în ea doar când ai trăit-o."

,,Dacă o ai, nu-i da drumul, ține-o strâns, m-am gândit. Ăsta este sfatul meu pentru toți cei în viață. Simte-i mirosul, vâră-ți nasul în părul ei, inspir-o adânc. Rostește-i numele. Va fi întotdeauna numele ei. Nici măcar moartea nu poate răpi asta. Același în viață, ca și în moarte, mereu. Aura Estrada.