Recenzie: ,,Si ma intunec" (Saga cuceritorului #1)- Kristen White

Traducere din limba engleză: Ofelia Al-Gareeb

Număr pagini: 478

Anul apariției: 2017

Rating: ⭐⭐⭐⭐

Grupul editorial Corint, editura Leda Edge

Descriere: ,,Dar așa este Lada Drăculea. Încă de când ea și blândul ei frate mai mic, Radu, au fost smulși din țara lor, Valahia, și au fost lăsați de tatăl lor la curtea otomană, pentru a fi crescuți acolo, Lada a știut neîndurarea este cheia supraviețuirii. Ea și Radu sunt sortiți să fie pioni într-un joc plin de cruzime, în care la fiecare mișcare a lor o sabie nevăzută li se leagănă deasupra capului. Căci descendența lor, care îi face atât de speciali, îi transformă totodată în ținte. 

Lada îi disprețuiește pe otomani și așteaptă răbdătoare, plănuindu-și răzbunarea pentru ziua în care se va întoarce în Valahia și îți va cere dreptul câștigat prin naștere. Radu tânjește doar după un loc în care să se afle în siguranță. Și când cei doi îl cunosc pe Mehmed, fiul singuratic și sfidător al sultanului. Radu simte că și-a făcut un prieten adevărat - iar Lada speră că în sfârșit a găsit pe cineva vrednic de iubirea ei. 

Dar Mehmed este moștenitorul imperiului împotriva căruia Lada a jurat să lupte - și pe care Radu îl consideră acum căminul lui. Lada, Radu și Mehmed ajung să formeze un triunghi toxic ce întinde legăturile dragostei și loialității până la punctul de rupere."

   Părere: Cu toate că, autoarea a destăinuit faptul că unele evenimente au fost schimbate și că s-au mai adăugat personaje cu o personalitate aparte, eu cred, în continuare, că între coperțile acestei cărți stă ascunsă o parte din istoria noastră. Chiar dacă nu m-a impresionat, în mod deosebit, să citesc această carte a fost o adevărată aventură. Pe lângă fiecare pagină plină de acțiune, am avut parte de iubiri mai mult sau mai puțin posibile.

  Mi-a luat destul de mult să citesc această carte, nu am putut pătrunde atât de bine în acele ținuturi și să mă pierd printre cuvinte, poate din cauza volumului mult prea mare de informații și de personaje care apăreau din ce în ce mai des pe măsură ce înaintam în poveste.

  Mi-a fost foarte ușor să mă atașez de personaje, fiecare fiind bine construit, având o personalitate ce ieșea în evidență; Lada, deși era fată știa să se impună în fața fiecărui adversar, stârnind teamă (de la unii) și apreciere (de la alții), Mehmed, conducătorul Imperiului Otoman, mi-ar fi plăcut dacă ar fi apărut mai mult în poveste, decât apărea deja și ar fi fost prezentat altfel decât ca un simplu afemeiat. Iar Radu, mezinul, cel mai inocent dintre personaje, dar care se impune în spre final, ceea ce, din partea lui, a fost o adevărată evoluție.

  Pe lângă multiplele scene de acțiune și bătălii care sunt prezente, aproape la fiecare capitol, am avut parte și de câteva momente romantice și o poveste de dragoste ce s-a consolidat încet, dar sigur, bineînțeles, între Mehmed și Lara. Însă care a fost pusă la încercare de către Radu. Nu voi insista asupra acestui lucru, pentru că e mult mai interesant să aflați voi singuri.

  Per total a fost o carte bună, deși am citit-o cam greu, pentru că nu sunt o împătimiță a istoriei și mi-a trebuit ceva până să mă acomodez și să trec peste toate acele detalii și să ajung cu adevărat în poveste. Prima jumătate chiar m-a plictisit și am avut o tentativă de a o abandona, însă, surprinzător, nu m-am lăsat și mă bucur că nu am făcut asta, deoarece partea a doua a fost mult mai pe gustul meu și poate acest lucru m-a determinat în a-i da patru steluțe.

  Iar despre final nu prea știu ce să spun, nu prea m-am așteptat la el, însă având în vedere că e o serie, trebuie să se termine într-un asemenea mod.

   Vă recomand să o citiți, pentru că este o carte ce are chiar de toate.

   
     Fragmente: ,,- Nu există un alt loc în care să prefer să fiu. 
   Încercând să scoată mai mult, vorbele îi rămaseră captive în gât. Radu știa că dacă ar fi început, n-ar mai fi putut să zăgăzuiască revărsarea de sinceritate care ar fi venit puhoi, înecându-l în făgașul ei. 
   Așa că se înclină și ieși din odaie, cu răsuflarea tremurândă și cu pulsul bubuind. 
   Iubirea era o molimă."

   ,,- Se pare că amândoi știți exact ce vreți. 
     - Știm, răspunse Radu. 
    Însă numai unul dintre ei putea cu adevărat să-l aibă."

   ,,- Ai fost fericit cu mine.
    În sfârșit, ea își dădu seama că fusese mai puțin altruistă decât crezuse atunci când luase întreaga vină asupra ei și îl cruțase pe Radu. La un anumit nivel subconștient, ea sperase că Mehmed avea să poată să o ierte. Că ea nu avea să fie nevoită să facă alegerea de a-l părăsi, ci că alegerea avea să fie făcută pentru ea. 
   Iubirea era o slăbiciune, o capcană."

   
    ,,Vorbele Humei din toți acei ani din urmă se strecurară pe sub armură, străpungându-i inima. Ce trebuie sacrificat pentru a-ți asigura un viitor în care nimeni să nu te poată atinge?"

  ,,- Tu nu ai niciun fel de iubire să-i oferi, iar eu nu am nicio iubire pe care el să o accepte. Ce-ar trebui să facem?"