Recenzie: ,,Aerul pasiunii" de Brittainy C. Cherry

Traducere: Bogdan Coșa

Număr pagini: 376

Anul apariției: 2016

Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐

Descriere: ,, Elizabeth și-a pierdut iubirea vieții ei, dar când îl întâlnește pe Tristan Cole își dă seama că acesta a suferit o pierdere mult mai mare. Într-un accident de mașină, Tristan și-a pierdut atât soția, cât și copilul. 

Impresionată și dornică să-l ajute, Elizabeth îl urmărește pe vecinul ei misterios, încercând din răsputeri să doboare zidul pe care acesta l-a ridicat în jurul său, să afle mai multe despre trecutul și despre sentimentele lui cele mai ascunse. 

Tristan se deschide ușor-ușor în fața lui Elizabeth și îți dă seama că două suflete rănite se pot lega mai ușor atunci când pierderile suferite sunt atât de asemănătoare. 

Părere: ,,Aerul pasiunii" este, în primul rând, o carte despre regăsirea de sine și despre puterea de a iubi din nou.

Cei doi protagoniști trec prin momente de cumpănă, odată cu pierderea persoanelor iubite. 

Într-un cumplit accident de mașină, Tristan Colegiul își pierde atât soția, cât și copilul de doar opt ani. Prin același accident și Elizabeth își pierde iubirea vieții, învățând să-și crească singură fetița în vârstă de cinci ani. 

Întâlnirea dintre cei doi se produce într-o manieră bizară, fiind pe cale să producă un accident, din cauza inconștienței, Elizabeth lovește un câine ce se dovedește a fi a lui Tristan, singura amintire de la familia lui. 

,,Înspre mine, tot în fugă, a venit un bărbat. M-a țintuit cu privirea, forțându-mă, aș zice, să privesc adânc în ochii săi gri-albăstrui, intenși și tulburări. Majoritatea ochilor albaștri păreau călduroși și primitori. Nu și ai săi. Ai săi erau tăioși, ca și postura sa. Tainici, ca de gheață. 

La început aceștia au parte de mici tensiuni, cu toate acestea Elizabeth este cuprinsă de fiorul atracției.

,, Era să-mi stea inima când l-am văzut pe Tristan la câțiva centimetri de mine. Privirile ni s-au intersectat, iar ochii mei pur și simplu nu se mai puteau desprinde de ai lui. Ritmul respirației mi s-a accelerat - încercam să-mi amintesc când stătusem ultima oară atât de aproape de un bărbat. 

Ironia face ca vizavi să se mute tocmai bărbatul ce-i stârnise interesul frumoasei femei. De aici începând adevărată acțiune a cărții. 

Una dintre cele mai emoționante scene, a fost cea în care Tristan și Elizabeth au început să depene amintiri împreună, acesta lăsând pentru câteva momente garda jos, deschizându-și sufletul în fața femeii. 

,,- Câteodată mi se pare că micile amintiri sunt mai rele decât cele importante. N-am nicio problemă cu ziua lui de naștere, de pildă, sau cu ziua morții, dar când îmi amintesc lucrurile astea mărunte, felul în care obișnuia să tundă gazonul, sau cum, din tot ziarul, îl interesau doar caricaturile, sau că îi plăcea să fumeze o singură țigara în seara de Anul Nou...

- Sau felul în care își lega șireturile, sau cum sărea peste bălți, cum îmi atingea palma cu vârful arătătorului și de fiecare dată desena o inimă...

- Și tu ai pierdut pe cineva? 

- Pe soția mea.

Of.

- Și pe fiul meu, a șoptit el, mai încet decât înainte.

[...]

Vocea îi tremura, la fel și corpul. Nu mai vorbea cu mine. Fiecare dintre noi trăia în propria sa lume a micilor amintiri. Dar chiar și așa, separați, reușeam cumva să empatizam cu celălalt."

Cu toate acestea, întreaga magie se spulberase la fel de repede. 

Încercând să se agațe de ultima fărâmă de trecut, cei doi încep o relație intimă care i-ar putea ajuta, într-o oarecare măsură. 

,,Cum ar putea ca doi oameni sfărâmați în atâtea bucăți să se repare unul pe altul? 

Încet-încet relația lor ajunge într-un alt punct, intervenind sentimente adevărate și uitând de cei ce erau înainte de a se cunoaște. 

,,- Lizzie, am zis eu, trăgând-o mai aproape. Vreau să te sărut. Pe tine, cea adevărată. Cea tristă. Cea dărâmată. 

[...]

- Vreau să știu cine ești, Tristan. Vreau să știu unde te duci când dispari în mintea ta. Vreau să știu ce te face să urli în visele tale. Vreau să văd întunericul din tine cu care te lupți în fiecare zi ca să-l ții ascuns. Poți să faci ceva pentru mine? m-a întrebat ea.

- Orice.

Și-a lăsat mâinile pe inima mea, urmărindu-mi respirația. 

- Arată-mi partea aceea din tine pe care încerci să o ții îngropată. Arată-mi ce te doare cel mai tare. Vreau să-ți văd sufletul."

În ciuda sentimentelor puternice ce-i leagă, toată lumea din jur vrea să-i despartă. 

Relația lor este un întreg amalgam de momente romantice și certuri, dacă într-o secundă se sărută, în următoarea clipă cineva trebuie să strice totul, dând peste cap armonia, de aceea nici nu știi la ce să te aștepți din partea lor. 

Mi-a plăcut faptul că pe lângă subiectul destul de trist, sunt și câteva scene la care nu ai cum să nu râzi. Nu cred că a existat ceva care să-mi displacă la această carte, mi-a plăcut totul: replicile, scenele, personajele, dar mai ales, felul în care, pe lângă povestea de dragoste propriu-zisă, se prezintă și relațiile de prietenie a lui Elizabeth cu mama lui Steven, Tanner și Faye. 

E o carte pe care o citești cu sufletul la gură și chiar merită citită. 

Citate:

,,Sufletul ei era plin de cicatrici. Al meu era mistuit. Când eram împreună, însă, durerea durea un pic mai puțin. Când eram împreună, trecutul nu mai era atât de greu de îndurat. Când eram împreună, nu mă simțeam nicio secundă singur."

,,Știi locul ăla dintre coșmaruri și vise? Locul în care ziua de mâine nu mai vine niciodată, iar ziua de ieri nu te mai doare? Locul în care inima ta bate la unison cu a mea? Locul ăla în care timpul nu există, unde se poate respira cu ușurință? Acolo vreau să locuim împreună."

,,Să fim împreună era o idee teribil de proastă. Amândoi eram instabili, amândoi eram făcuți bucățele, și nu știu cum ne puteam reveni. El era tunetul, eu, fulgerul; mai erau câteva secunde și aveam să dezlănțuim furtuna perfectă."

,,Am crezut că am destul timp la dispoziție, dar uneori a doua zi nu mai vine niciodată și tot ce-ți rămâne sunt amintirile."