Recenzie: ,,In alta viata" de Marc Levy

Traducere din franceză: Aliza Ardeleanu

Număr de pagini: 238

Anul apariției: 2011

Editura Trei

Descriere: ,,Încercând să dezvăluie destinul misterios al unei picturi, Jonathan se va întâlni cu Clara. Și unul, și celălalt simt că s-au mai văzut cândva. Dar când? Și unde? La Londra, în urmă cu un secol... Versiunea modernă a lui <<Romeo și Julieta>>, romanul de față creează o poveste plină de suspans, pornind de la o sugestie metempsihotică."

Părere: Această carte mi-a atras atenția încă de când i-am citit descrierea, dar trebuie să recunosc că m-a cam dezamăgit la început, dar pe parcurs și-a mai revenit, iar finalul a fost total surprinzător. 

,,În altă viață" este a doua carte pe care o citesc de la Marc Levy și mi-a plăcut puțin mai mult decât precedenta (aceea fiind ,,Ea & El").

Aflându-se la o conferință din Centrul de convenții de la Miami despre pictorul său preferat, Jonathan întâlnește o femeie care la prima vedere i se pare de-a dreptul țicnită, deoarece începe să-i vorbească despre puterea universului cum poate să reunească două suflete ce se cunoscuseră și se iubiseră într-o altă viață. 

,,Se întâmplă uneori ca două suflete să se întâlnească pentru a nu mai forma decât unul singur. Și-atunci depind pentru totdeauna unul de celălalt. Sunt de nedespărțit și se vor căuta neîncetat, din viață în viață. Dacă, în cursul unei existențe terestre, o jumătate ar ajunge să se separe de cealaltă, să rupă jurământul care le leagă, cele două suflete s-ar stinge de îndată. Unul nu-și poate continua călătoria fără celălalt."

,,- Domnule Gardner, în clipa aceasta, ceva din înăuntrul dumneavoastră ghicește că nu sunt o babă cu mințile rătăcite. Fiți foarte atent la ce-o să vă spun acum: nu vă lăsați! Ea s-a întors, ea este aici. Undeva pe acest pământ, vă așteaptă și vă caută. De-acum, clipele amândurora sunt numărate. Dacă renunțați unul la celălalt, nu numai că n-o să vă trăiți viețile, ci, mai rău, o să vă pierdeți sufletele. Sfârșitul ambelor călătorii ar fi un haos de necrezut pentru voi, voi care sunteți așa de aproape de țintă. Când o să vă recunoașteți, nu treceți unul pe lângă celălalt."

În ciuda spuselor femeii, Jonathan este implicat, deja, într-o relatie și urmează să se căsătorească cât de curând, însă relația respectivă nu-i aduce nici o satisfacție. 

Într-o seară, bărbatul este anunțat de bunul său prieten Peter cum că la Londra, un colecționar pune în vânzare cinci tablouri, toate aparținând lui Vladimir Radskin. Acesta trebuia să ajungă la galeria unde avea loc expoziția, dar înainte de asta, se oprește la o cafenea. Iar în acel moment, vorbele femeii se adeveriseră, Jonathan întâlnindu-și jumătatea, pe Clara. 

După acea întâlnire, amândoi avuseseră senzația ciudată că se mai întâlniseră cândva, dar nu-și puteau asocia vreun loc sau vreo dată. 

,,- Nu știu dacă drumurile noastre s-au încrucișat vreodată, zise ea privindu-l fix, dar uneori mi se pare că vă cunosc."

Mi s-au părut pe tot parcursul cărții că lucrurile între Clara și Jonathan nu sunt tocmai vizibile (vorbind stric de relația lor), dar cu toate acestea, până la urmă, își mărturisiseră sentimentele, recunoscând că s-au îndrăgostit unul de celălalt. 

,,- Crezi că ne putem iubi atât de mult, încât moartea să nu șteargă amintirea? Crezi că e cu putință ca un sentiment să ne supraviețuiască și să ne readucă la viață? Crezi că timpul îi poate reuni la nesfârșit pe aceia care s-au iubit îndeajuns de tare ca să nu-l piardă? Crezi, Clara? 

- Cred că sunt îndrăgostită de tine, răspunse ea punându-și capul pe umărul lui."

Cu toate acestea, relația lor nu poate fi posibilă, Anna și încă un personaj (nu voi dezvălui identitatea), le stau în cale, spulberându-le orice șansă spre fericire.

Mi-a plăcut cartea, dar nu pot spune că stilul autorului se află printre preferatele mele. 

Citate: 

,,Să iubești, să urăști înseamnă să-ți făurești viața în loc să stai s-o contempli. Sentimente nu mor niciodată."

,,Singurul mijloc de a pune pentru totdeauna capăt suferințelor era ca unul dintre noi să renunțe la iubirea pentru celălalt încă din timpul vieții. Dacă unul nu trăda sentimentul care-l lega de celălalt, fiecare nouă viață avea să ne aducă din nou împreună și să repete aceeași poveste, aceeași suferință."

,,- Da, ca să-i spun că n-o iubesc, tocmai pentru că o iubesc. Prefer s-o știu fericită decât s-o târăsc după mine în nefericire. Asta înseamnă să iubești, nu?"

,, Lucrurile pe care trebuia să le pună în ordine în propria-i viață nu-i aparțineau decât lui. Ca să fie împreună, erau nevoiți să se despartă din nou."