Recenzie: ,,Cascada soaptelor" de Elizabeth Langston

Traducere din limba engleză: Carmen Ion

Număr de pagini: 399

Anul apariției: 2015

Rating: ⭐⭐⭐⭐

Descriere: ,,În timp ce se antrenează pentru o cursă de mountain bike, Mark Lewis, un elev în ultimul an de liceu, vede o fată misterioasă, îmbrăcată în niște haine ciudate, stând în picioare în spatele unei cascade în pădurea din Raleigh, un oraș din Carolina de Nord. Când fata face o remarcă despre mașinăria ciudată pe care merge el, Mark se gândește că nu e în regulă ceva cu ea. Iar când Susanna pretinde că este o servitoare-ucenică din anul 1796, băiatul e aproape sigur că e nebună. Și totuși vrea să afle mai multe despre ea. 

Mark începe o relație ,,la distanță" cu Susanna prin bariera strălucitoare - și capricioasă - a Cascadei Șoaptelor. Curios să afle cât mai multe despre perioada în care trăiește ea și despre viața ei plină de violență, Mark se apucă de cercetări istorice - dar cunoașterea poate fi periculoasă. Curând, el trebuie să facă o alegere dificilă - să riște să schimbe istoria sau să o condamne pe fata iubită la o viață de chin."

Părere: ,,Cascada șoaptelor" e o carte pe care toți oamenii ar trebui să o citească (asta dacă n-au făcut-o deja), pentru că prezintă un alt gen de dragoste, față de cel cu care ne-am obișnuit până acum. Această carte m-a impresionat încă din primele pagini prin originalitate și combinația de elemente fantasy cu cele romantice. 

Personajele sunt și ele bine structurate, fiind reprezentative pentru o astfel de poveste: Mark, elev în ultimul an de liceu, un băiat ce este pasionat de mountain bike și Susanna, servitoare-ucenică la familia Pratt. Ambii trăiesc în ani diferiți; ea 1796; el 2016. Trecut și prezent. 

În timp ce se antrena pentru cursa de mountain bike pe drumul ce ducea spre Cascada șoaptelor, Mark zărește dincolo de bariera strălucitoare o tânără ce este îmbrăcată după părerea lui, ciudat. 

,,Ceva plutește pe lângă gura grotei, în spatele cascadei. Un dreptunghi de pânză pare să sclipească în lumina difuză a înserării. O umbră tremurătoare se mișcă. E o fată cam de vârsta mea. Poartă niște haine aiurea - o bluză maro cu mâneci lungi, o fustă până la glezne și un șorț de un alb fantomatic. Stă în loc tăcută și se zgâiește la mine prin foaia de sticlă lichidă." 

Aceeași părere o are și Susanna, cu toate că la prima vedere îl consideră chipeș comparându-l cu un gentleman, chiar dacă i se pare că o minte cu atâta nerușinare, în momentul în care îi spune de unde vine. 

Ceea ce mi-a plăcut la această carte, a fost faptul că aici capitolele au fost scrise din ambele perspective, astfel evindentind mult mai bine anumite aspecte, evenimente sau modul de viață al personajelor. Susanna este tratată cu brutalitate de către stăpânul ei, Jethro Pratt, fiind adeseori bătută, jicnită și maltratată pentru niște lucruri absolut infime. 

,, Domnul Pratt se oprește în fața unui copac ca să aleagă o creangă. Mă duc în spatele bucătăriei; de mult am aflat că e mai bine să evit să ridic bățul. Stau cu fața spre grădina de zarzavaturi și aștept. 

- Ridică-ți poalele.

Creanga șuieră prin aer și mă pocnește peste gambă. Ca de fiecare dată, nimic nu mă poate pregăti pentru prima durere sfâșietoare. Gatul mă doare de efortul de a-mi stăpâni geamătul. [...]

Când termină să mă lovească, o tăcere grea se așterne. Sângele se scurge dintr-o tăietură și mi se prelinge într-o dâră subțire pe gleznă."

Dar nici Mark nu se dovedește a fi mai norocos, nevoit să joace un rol important în relația tumultoasă ce se desfășoară între mamă și sora sa care refuză să comunice. 

La cea de-a doua întâlnire, Mark acceptă într-un final teoria conform căreia ,,Cascada Șoaptelor e un portal spre vremuri trecute". Interacțiunea dintre cei doi se desfășoară într-o manieră inocență, iar replicile lor sunt când banale, când comice, când presărate cu puțin romantism. Singurele atingeri petrecându-se între bariera ce-i desparte. 

Pe lângă întâlnirile protagoniștilor, autoarea s-a axat și pe prezentarea mediului de viață al oamenilor din trecut, mai ales felul în care erau tratați slujitorii de către proprii stăpâni. 

,,- Îți plac prăjiturile? mă întreabă. 

- Foarte mult, răspund eu, întinzând mâna după ulciorul cu lapte.

- Și apuci vreodată să mănânci?

Îmi întorc ochii spre ea; are o privire nevinovată. Nu a învățat încă regulile. Servitorii n-au parte decât de resturile lăsate de stăpâni."

,,De șapte ani, stăpânul și stăpâna mă tratează mai rău decât pe animale. Se aștepta să-mi îndeplinesc îndatoririle cu consecvență. Să-mi accept pedepsele cu umilință. Să mănânc resturile din oală cu recunoștință. Să mă mulțumesc noaptea cu un colțișor din pod unde trage curentul, nu mai mare decât un sicriu."

Cei doi schimbă impresii despre lumile lor, dezvăluindu-și puțin mai mult din viața pe care o duc dincolo de acea cascadă ce îi lasă să interacționeze din când în când. Susanna mărturisindu-i cum ajunsese să fie ucenică, acest lucru datorându-i-se tatălui ei vitreg care dorea să scale de ea. 

 În speranța că va afla cât mai multe despre Susanna și lumea ei, Mark începe să se intereseze cât mai mult, dar detaliul pe care îl află despre Worthville, îl zguduie, atât pe el, cât și pe persoana pe care încearcă să o protejeze. 

,,- Cum de a dispărut orașul? 

- A fost distrus de o tornadă, zice, trădând cu degetul zona din jurul cascadei. Tornada a lovit orașul în 1805."

Odată cu această veste destinul multor persoane se va schimba, inclusiv cel al lui Phoebe, sora Susannei. 

Intriga și întorsăturile de situație nu pot lipsi nici de aici, iar Elizabeth Langston a avut grijă să aleagă fiecare cuvânt în așa fel încât să nu poți lăsa cartea din mână, decât după ce o termini. 

Fragmente:

,,- Dar amintire ei nu vă doare?

- Mai mare durere as simți dacă aș da-o uitării."

,,Oricine a citit o carte despre călătoriile în timp știe că n-ai cum să te joci cu istoria. Pentru că nu poți prevedea consecințele."

,,Cum e să simți că îți dorești ceva ce nu poți obtine."