Recenzie - ,,Starters" de Lissa Price

     Traducere în engleză: Mihai-Dan Pavelescu

     Număr de pagini: 388

     Anul apariției: 2013

   


       Descriere: ,,O fată trebuie să facă o alegere cumplită. 
     Părinții ei? Morți.
     Fratele ei? Bolnav. 
     Salvarea? Este posibilă... Cu prețul de a fi altcineva! 
     În cine poate să aibă încredere? 
     În nimeni. 

         Bine ați venit într-un Los Angeles al viitorului! 
          
         Un război biologic a decimat populația de vârstă medie. Au supraviețuit doar cei care apucaseră să fie vaccinați: tinerii și bătrânii. 

         Callie, în vârstă de șaisprezece ani, descoperă Banca de Corpuri unde adolescenții își închiriază trupurile adulților înstăriți ce își permit luxul de a redeveni tineri. 

         Dar neurochipul ei funcționează greșit, iar Callie ajunge să afle lucruri pe care nu trebuia să le știe și ia cunoștință pe planul diabolic al Băncii de Corpuri..."
   
     Rating: ⭐⭐⭐⭐


      Cartea Lissei Price ne poartă într-o lume distopică, bizară și odioasă, în care nimic nu este ceea ce parte a fi. Rămânând orfană după ce părinții îi muriseră în Războiul sporilor și obligată să se descurce singură pentru a-și ajuta fratele diagnosticat cu o afecțiune gravă pulmonară rară, Callie recurge la o metodă pe care o surprinsese până și pe ea.
       Ajunsă la Banca de Corpuri este gata să-și dea corpul spre închiriere de către Enderi în schimbul unei sume de bani, cu care i-ar putea asigura fratelui ei un cămin și mâncare adevărată.

     Să fiu sinceră, primele 50-60 de pagini m-au cam plictisit pentru că prezenta mai mult relația cu fratele ei, Tyler și cu Michael, un bun prieten. În prima parte a cărții prezintă procesul de schimbare prin care trece protagonista, pentru a fi dată spre închiriere. I se spune că după cele trei închirieri își va primi bani și va putea pleca acasă. Nimic interesant. Chiar am vrut să las cartea din mână pentru că simțeam că nu are nimic prea interesant de prezentat.
 
      Insă, lucrurile se schimbă drastic după a treia închiriere, după ce se trezește înapoi în corpul ei (ceea ce nu trebuia să se întâmple) și întrebându-se ce cauta într-un club din centrul L.A.-ului. Aici îi întâlnește pe Madison și pe Blake, personaje importante în derularea acțiunii. Pe mine m-a fascinat Blake încă de prima dată și trebuie să recunosc că m-am întristat puțin la gândul că nu îl voi mai întâlni deloc în carte, dar spre marea mea bucurie nu a fost așa. Deși nu a avut atât de multe apariții pe cât mi-aș fi dorit, dar tot rămâne printre personajele importante.
    Callie își dă seama repede că ceva se defectase la cipul ei. Partea cea mai interesantă mi s-a părut cea în care Helena modificase acel chip pentru a putea comunica cu Callie, cât timp era prinsă în corpul ei (destul de greu de înțeles). Helena îi mărturisește, în cele din urmă de ce o alesese pe ea, iar motivul m-a lăsat cu mută de uimire.

      Dar această​ carte nu se oprește din a ne surprinde, nici Blake nu este cine spune el că este, dar acest adevăr iese la iveală aproape​ de finalul cărții. Eu o recomand din tot sufletul, pentru că este o carte care nu te lăsa să respiri.

     Lissa Price reușește cu măiestrie să îmbine elemente S.F, fantasy și thriller și nu numai. Eu de-abia aștept să citesc și partea a doua, pentru că această parte m-a lăsat cu multe întrebări, la care, sper eu, să găsesc răspunsul în ,,Enders".


                              Fragmente: 

     ,,Oare Cenușăreasa s-a gândit vreodată să-i mărturisească adevărul prințului în seara când s-a bucurat de frumoasa ei rochie de bal? Oare s-a gândit măcar să-i spună, știi, prințe, caleașca nu-i a mea, de fapt sunt o biată slujnică, murdară și desculță, care beneficiază de o perioadă determinată de fericire? Nu. Ea și-a exploatat momentul de grație. Iar apoi a dispărut în tăcere după miezul nopții."

    ,,- Oamenii sunt în stare de orice, dacă sunt nevoiți."

   ,,- M-am gândit la tine tot timpul, a spus el. Cel mai greu era noaptea, imediat înainte de a adormi. În timpul zilei existau fel de fel de distrageri, însă noaptea nu erai decât tu."

    ,,Jucase teatru mai bine decât un superstar multipremiat. Se prefăcuse că dorea să mă atingă pe obraz, să-mi țină mâna, să mă sărute. [...] Doream să păstrez amintirile acelea, depozitate într-o casetă de valori, pentru ca în secunda următoare să le doresc preschimbate în scrum."