Recenzie: ,,Valuri de viata" - Lina Moacă

         
                     Număr de pagini: 428
  
                     Anul apariției: 2015

                     Rating: ⭐⭐⭐⭐⭐

                     Editura Herg Benet


      Descriere: ,,Dacă la vârsta de nouă ani Irina Albu își pierde părinții într-un stupid accident de mașină, nouă ani mai târziu se îndrăgostește. 
      Dar nu oricum și nu de oricine. Căile imprevizibile ale tinerei fete sunt cu totul aparte. Cu cât își dorește mai mult să-și trăiască viața, cu atât viața de încăpățânează s-o trăiască pe ea, după reguli implacabile. 
      Va putea supraviețui o inimă într-un tărâm fără speranță? 


        Părere: În primele pagini ale cărții, autoarea ne-o prezintă pe Irina Albu, o adolescentă în ultimul an de liceu și a cărei părinți au murit într-un cumplit accident. 
    Singurul sprijin rămânând bunicul ei, Dan pe care ea ni-l prezintă ca fiind un ,,bărbat atrăgător, cu o postură elegantă și desăvârșită, având înălțimea de un metru nouăzeci, profilul acvilin." 
    Aceasta este trimisă să studieze la un liceu din Paris, dar din cauza faptului că nu mai suportă să fie despărțită de Dan, se hotărăște să revină în țară și să-și termine studiile aici. Aflând că tocmai fusese înscrisă la un liceu privat cu profil francez. 

       Prima zi la noul liceu s-a dovedit a fi mult mai interesantă decât s-ar fi gândit inițial Irina. În timp ce asculta discursul directorului, fata îl zărește un băiat de care se simte iremediabil atrasă, mărturisind că nu mai simțise așa ceva până atunci. 

       ,,Care naiba e problema? Nu e niciun cutremur. De ce îmi tresaltă atât de tulburător pieptul? Ce-i aprinderea asta sufocantă? Dumnezeule, ce se întâmplă cu mine? E complet ridicol, de ce mă intimidează în felul acesta? Ooh. Da. Un simplu și comun puștan de liceu. Imposibil."

      La prima vedere, băiatul pare genul care ar fi în stare să-i dea lumea peste cap Irinei doar cu o simplă vedere, ceea ce și reușește. 

        ,,Na! Ce m-o fi apucat să mă uit așa la el, parcă mă hipnotizase. Da. Vrăjită. Cât timp oare stătusem observându-l cum se amuza cu prietenii săi? [...]
     E interesant, dar văzusem băieți chiar mai interesanți și niciunul nu mă impresionase atât de mult. Nu din cauza asta nu mi-am putut lua ochii de la el. [...]
     Expresia feței care i se schimba atât de des. Felul în care zâmbea - avea un râs de râs și de plâns. Cred că aproape totul mă captivase la acest ciudat. Fața prelungă. Ochii verzi. Nasul drept."

    Lucrurile încep ușor-ușor să se așeze pentru Irina, cunoscând persoane noi, făcându-și prieteni și aflând mai multe despre ,,craiul" ei, dar în continuare acesta are o atitudine distantă, alegând să o ocolească pe cât de poate pe protagonistă. 

      Nu știu despre celelalte persoane ce au citit această carte, dar pe mine chiar m-a enervat Robert, mai ales prin comportamentul său. Într-o clipă era drăguț și atent cu Irina, iar în secunda următoare se comporta de parcă nu ar cunoaște-o. Dar mai târziu am aflat motivul din spatele acestor schimbări; nu pot spune că nu mă așteptam, cel puțin pentru mine a fost destul de previzibil (nu voi spune ce pentru că ar însemna să dau spoiler), dar să fiu sinceră, mă așteptam să primească de la altcineva cumplita veste. 

    De aici a început șirul nesfârșit de probleme atât pentru Irina, cât și pentru Robert. 
     
   
        Încă nu-mi vine să cred că am terminat această minunăție de carte. Citeam, citeam și nu-mi venea a crede ce putea scrie acolo. Trăiam la intensitate maximă fiecare cuvânt, fiecare frază în parte și tot ce voiam era să aflu ce se mai poate întâmpla cu protagoniștii și nu numai. 
       Într-un fel voiam să aflu cum se va termina totul, iar pe de altă parte nu voiam să se termine. 
    Cartea asta te face să treci prin toate stările posibile, te face efectiv dependent de ea, de persoane, de acțiune, de replici, de tot. 
  
      Citeam și reciteam fiecare replică dintre Robert și Irina, bucurându-mă pentru dragostea lor pură. Nici nu mai știu ce să mai spun.

    M-am îndrăgostit de această carte și și-a făcut repede loc printre preferatele mele și cu siguranță o voi reciti cât de curând.

     Dacă vă gândiți să o citiți, țin să vă anunț că vă așteaptă multă dramă, replici siropoase și întorsături de situație. 
      Felicitări autoarei și cu siguranță voi citi și celelalte cărți ale ei. 


                        Fragmente:

                      ,,Devenisem dependentă de o substanță interzisă. Conștientă fiind de fiecare înghițitură mă apropie mai mult de autodistrugere, că e nocivă pentru mine, provocându-mi ravagii devastatoare și ireversibile. Paradoxal, consum drogul cu o ardoare tot mai mare pentru că într-un fel poate știu că dacă m-aș opri sunt ca și moartă."

                       ,,Acum îmi dau seama că nimic din ce se întâmplă în lume, nu e la întâmplare. Suntem, într-adevăr, ca niște actori pe o scenă care joacă într-o piesă scrisă dinainte pentru ei. Putem fi oare noi vinovați că fusesem aleși să interpretăm o operă dramatică."

                        ,,... caut o portiță prin care să pot scăpa, să-mi pot păstra craiul de verde viu în vise. Acolo unde eu îl pot iubi. Acolo unde iubirea învinge totul. Acum vreau să cred din nou în minuni. Totuși, în aceeași clipă, îmi văd visele frumoase fermentând, transformându-se în cel mai bun și delicios vin de pe pământ. Fără îndoială, dacă aș gusta prea mult din el, tăria lui m-ar îmbată."